Rezolutia imaginii

Pixelul este un element component, de obicei foarte mic, al imaginilor grafice (fotografii, desene etc.) digitale. Cuvintul provine din engleza de la PICture ELements (elemente de imagine). Se prescurteaza prin "px", uneori si cu "p". Un multiplu des intrebuintat este 1 Mpx = 1 megapixel = 1 milion pixeli. Distanta dintre pixelii dintr-o imagine va determina rezolutia imaginii. Acest lucru se masoara in “pixels per inch”, sau “ppi”, prescurtat.

 

Figura 1. Ilustrare a diferentelor dintre rezolutiile imaginii la 60 ppi si 240 ppi

Cu cit rezolutia este mai mare, cu atit exista mai multi pixeli intr-o imagine. O rezolutie mare inseamna ca o imagine va contine mai multe informatii, iar detaliile sau tranzitiile dintre culori vor fi mai detaliate, astfel cu cit intr-o imagine exista mai multi pixeli, cu atit imaginea tiparita poate fi mai mare fara a pierde din calitate. Altfel, la o rezolutie mica, unde nu s-au inregistrat destule informatii, o imagine poate aparea pixelata. Numarul de pixeli dintr-o imagine este fix, si de aceea daca o imagine este largita, va scadea rezolutia.

 

Monitoarele au o rezolutie de 72 dpi, si de aceea majoritatea elementelor grafice de pe internet sunt produse la aceasta rezolutie. De asemenea, imaginile cu o rezolutie mai mica pot fi descarcate mai repede. Rezolutia de 72 dpi nu este potrivita pentru imaginile pentru tipar. Unele reviste se vor tipari la o rezolutie de minimum 300 dpi, dar tipariturile de calitate pot ajunge si la rezolutii de 450 dpi, 600 dpi, sau chiar mai mult.

 

Pentru imagini reale, tiparite sau afisate pe un ecran, are importanta si numarul de pixeli raportat la lungime, masurat de exemplu in pixeli/mm. Rezolutia optica se exprima cel mai des totusi in pixeli pe inch ("ppi", un inch = un tol = 25,4 mm). De exemplu, imaginile redate grafic pe calculatoare cu sistemul de operare Mac OS au de obicei 72 ppi, iar cele pentru Windows 96 ppi.

 

Deseori rezolutia digitala a unei imagini din memorie este confundata cu rezolutia optica fizica a unui aparat (ecran, cip electronic din aparatul de fotografiat si filmat digital, scaner etc.) sau si cu rezolutia la tipar (print resolution). In tehnica tipografica s-a folosit dintotdeauna o alta unitate pentru indicarea rezolutiei, si anume numarul de puncte (engleza dots) per inch ("dpi"). Prin natura lor, aceste puncte sunt tot elemente ale imaginii, deci sunt foarte asemanatoare cu pixelii, doar ca sunt mult mai mici.

 

De multe ori, numarul de dpi al imprimantelor este mult mai mare decat numarul de ppi al imaginii de tiparit. Daca rezolutia tipografica a unei imprimante este de exemplu de 600 dpi, iar imaginea digital? trebuie tiparita cu 96 ppi, atunci pentru fiecare pixel al imaginii vor fi imprimate pe hirtie in medie 6,25 dots (= 600 / 96) pe lungime, ?i 6,25 pe latime, deci in total circa 39 de dots (punctisoare) pe pixel.

 

O alta masura inrudita cu pixelul este "punctul tipografic" sau "punctul DTP", prescurtat "pt", care este o unitate fundamentala in domeniul DeskTop Publishing (DTP) - tipografia bazata pe digitalizare si computere. Un pt are marimea de 0,3527 mm. De aceea, la o imagine cu 72 dpi, fiecare punct (dot) corespunde exact unui pt (25,4 mm/inch : 0,3527 mm/dot = 72 dpi).

 

In momentul actual, grafica pe calculator lucreaza cu doua tipuri de imagini:  imagini raster si imagini vector

 

Imaginile raster sunt compuse din pixeli, si vor putea fi reproduse corect numai la o anumita marime. Orice marire a imaginii va face ca rezolutia sa scada, si implicit calitatea imaginii si a detaliilor.

Figura 2. Zona marita a unei imagini raster

Imaginile vector au la baza vectorii, o tehnologie care descrie imaginea printr-un proces matematic, iar ce face ca imaginile vector sa fie diferite fata de imaginile raster este ca pot fi marite la infinit, fara a pierde din rezolutie sau calitate.

 

Figura 3. Ilustrare a diferentelor dintre imagini raster si vector marite

 

sursa:https://imprint.md/blog/28.html

Formatele standard ale hartiei

 Formatul ISO A | Formatul ISO B | Formatul ISO C | Variatii ale formatelor ISO

 

 

Standardul international pentru hirtie este ISO 216, care a fost publicat in anul 1975 si este bazat pe standardul, de origine germana, DIN 476.

• ISO 216:1975 reglementeaza doua serii de formte: A si B;
• ISO 269:1985 reglementeaza seria C, pentru plicuri;
• ISO 217:1995 reglementeaza seriile formatelor brute: RA si SRA.

 

Formatul ISO A

Formatele din seria A (reprezentarea grafica in figura 1) au fost stabilite prin raportul dintre lungime si latime ca radacina patratra (radical) de 2. Astfel, dimensiunea formatului A0 a fost fixata la un metru patrat, iar celelalte marimi au fost definite ca fiind aproximativ jumatate din suprafata anterioara. Formatele succesive sunt obtinute prin indoirea la mijlocul colii, pe latura lunga, la jumatate, a formatului precedent.  Aceasta caracteristica permite scalabilitatea si mentinerea raporturilor dintre formate. Orice imagine poate fi reprodusa pe jumatate din formatul initial reducand-o proportional la aproximativ 70% (0,707). Pentru a dubla imaginea, factorul de multiplicare este 141%.

 

Figura 1. Ilustrare a formatelor A – ISO 216

 

 

Tabelul 1. Caracteristicile dimensionale ale formatelor seriei A, standardul ISO 216

Formatul	Dimensiunea
4A0	1582 mm x 2378 mm
2A0	1189 mm x 1682 mm
A0	841 mm x 1189 mm
A1	594 mm x 841 mm
A2	420 mm x 594 mm
A3	297 mm x 420 mm
A4	210 mm 297 mm
A5	148 mm x 210 mm
A6	105 mm x 148 mm
A7	74 mm x 105 mm
A8	52 mm x 74 mm
A9	37 mm x 52 mm
A10	26 mm x 37 mm

 

 

Formatul ISO B

In practica exista si formatul ISO din seriile B, mai putin raspandit. Suprafata unei coli B este media geometrica a doua coli A de formate succesive. Astfel, B1 se situeaza ca marime intre A1 si A0. Multe postere folosesc o aproximare a formatului B, de 500x700 mm. B5 este un format des intalnit in cazul cartilor. Seriile de formate B sunt adesea folosite pentru pasapoarte.

 

Figura 2. Ilustrare a formatelor B – ISO 216

 

 

Tabelul 2. Caracteristicile dimensionale ale formatelor seriei B, standardul ISO 216

Formatul	Dimensiunea
B0	1000 mm x 1414 mm
B1	707 mm x 1000 mm
B2	500 mm x 707 mm
B3	353 mm x 500 mm
B4	250 mm x 352 mm
B5	176 mm x 250 mm
B6	125 mm x 176 mm
B7	88 mm x 125 mm
B8	62 mm x 88 mm
B9	44 mm x 62 mm
B10	31 mm x 44 mm

 

 

Formatul ISO C

Formatele C sunt folosite pentru plicuri. Un format A4 intra intr-un plic de marime C4. Raportul laturilor este acelasi ca si la seria A si au laturile cu dimensiunile a mediei geometrice dintre formatele B cu acelasi numar si formatele A cu acelasi numar (latimea formatului C3 este media geometrica dintre latimea B3 si latimea A3).

 

Figura 1. Ilustrare a formatelor C – ISO 269

 

 

Tabelul 3. Caracteristicile dimensionale ale formatelor seriei C, standardul ISO 269

Formatul	Dimensiunea
C0	917 mm x 1297 mm
C1	648 mm x 917 mm
C2	458 mm x 648 mm
C3	324 mm x 458 mm
C4	229 mm x 324 mm
C5	162 mm x 229 mm
C6	114 mm × 162 mm
C7	81 mm × 114 mm
C8	57 mm × 81 mm
C9	40 mm × 57 mm
C10	28 mm × 40 mm

 

Variatii ale formatelor ISO

Mai exista variatii ale formatelor ISO ale hirtiei, folosite mai des in industria tipariturilor.

 

 

Tabelul 4. Caracteristicile dimensionale ale variatiilor seriei A si B

Formatul	Dimensiunea
A2 Extra	445 mm x 619 mm
A3 Extra	322 mm x 445 mm
A3 Super	305 mm x 508 mm
Super A3	305 mm x 487 mm
A4 Extra	235 mm x 322 mm
A4 Super	229 mm x 322 mm
Super A4	227 mm x 356 mm
A4 Long	210 mm x 348 mm
A5 Extra	173 mm x 235 mm
SO B5 extra	202 mm x 276 mm

 

 

 

Tolerantele specificate in standard sunt:

±1.5 mm pentru dimensiuni pina la 150 mm,

±2 mm pentru dimensiuni intre 150 si 600 mm,

±3 mm pentru dimensiuni peste 600 mm.

 

Majoritatea dimensiunilor oferite de ISO, in special formatele nord-americane, seriile A si B, se regasesc in setarile paginilor (Page Setup) din programele de tehnoredactare-DTP, cum ar fi:, Adobe InDesign, QuarkXPress, Adobe Illustrator, Corel Draw etc.

 

sursa:https://imprint.md/blog/24.html

Sistemul RGB si sistemul CMYK

Culorile pot fi produse prin doua metode diferite: cu ajutorul luminii sau cu ajutorul pigmentilor chimici. Un spatiu de culoare reprezinta suma tuturor culorilor pe care le putem realiza prin una din metodele enumerate de mai sus. Spatiul de culoare este un model matematic abstract ce descrie modul in care pot fi reprezentate culorile. Sistemele folosite astazi sunt bazate pe coordonatele de culoare ale sistemului fizic stiintific CIE (RGB, CYM, CIELab, CIELuv, CMYK). Dintre cele mai cunoscute modele de culoare: RGB (Red, Green, Blue), CMYK (Cyan, Mangenta, Yellow, Black), YIQ, YPbPr, HSV (Hue, Saturation, Value), HSL (Hue, Saturation, Lightness/Luminance). Cele mai folosite sunt RGB si CMYK.

 

Culorile RGB

Lumina alba pura desi pare fara culoare, in realitate ea contine toate culorile. Cand lumina alba loveste un obiect, el blocheaza selectiv cateva culori si reflecta restul care au mai ramas. Culorile reflectate ofera senzatia de culoare. Un obiect negru absoarbe intreaga plaja de culori, un obiect alb reflecta intreaga plaja de culori. De exemplu, un obiect rosu va absorbi o parte din spectrul de culori, reflectand ceea ce noi pecepem ca fiind culoarea rosie.

O parte a culoriilor din natura pot fi reproduse prin modelul RGB (Red – rosu, Green – verde, Blue – albastru). Modelul de culoare RGB este un model aditiv, adica amestecarea celor trei culori in cantitati la intensitatea maxima, produce culoarea alba. Cele trei culori folosite in acest model se numesc culori primare. Principiul de amestec al modelului de culoare RGB este reprezentat in figura 1.

 

Figura 1. Reprezentarea principiului de amestec al modelului de culoare RGB

 

Modelul RGB este specific imaginilor fotografice digitale si este utilizat pentru grafica web. Acest model de culoare este folosit si la monitoare pentru producerea culorilor. In modelul RGB pe 24 biti exista 256 de variatii ale fiecareia dintre culorile aditive primare rosu, albastru si verde. Rezulta 16,777,216 culori posibile. Intensitatea fiecareia dintre culorile primare este reprezentata pe o scara de la 0 la 255, unde zero reprezinta absenta totala a luminii iar 255 intensitatea maxima de lumina.

 

Culorile CMYK

Modelul CMYK este un mod substractiv de realizare a culorilor prin amestecarea fizica a unor pigmenti (cerneluri, tusuri, vopsele, etc.). In cazul acestui model de culoare, cernelurile si vopselele apar colorate datorita actiunii luminii asupra lor. Cum e aratat in figura 2, iecare cerneala absoarbe culorile din spectrul luminos, cu exceptia propriei sale culori, pe care o reflecta. Pentru a reproduce o mare plaja de culori, in acest model se folosesc 3 culori primare Cyan, Magenta, Yellow (galben). Cind se amesteca cele trei culori in cantitati egale pe o suprafata, in teorie este absorbita toata lumina, astfel suprafata apare neagra. Datorita impuritatilor existente in cerneluri, negrul nu poate fi obtinut doar combinand cele trei culori primare. Prin combinarea celor trei culori primare va apare o culoare maronie. Este necesara adaugarea cernelii negre pentru a compensa aceste impuritati. Cele patru culori primare (Cyan, Magenta, Yellow si Black) reprezinta cernelurile cu care tiparesc imprimantele cu jet de cerneala, imprimantele laser si presele tipografice. Pentru folosirea cernelei negre exista mai multe considerente, in afara de inexactitea reproducerii culorii negre prin amestecul substractiv. Cerneala neagra este mai ieftina decit cele trei culori primare. Hirtia se va usca mai repede prin folosirea unui singur strat de culoare negru, decit prin amestecarea a trei straturi de culori.

 

Figura 2. Reprezentarea principiului de amestec al modelului de culoare CMY

Modelul CMYK este folosit pentru tiparire, culorile fiind obtinute prin suprapunerea de nuante de cyan, magenta si galben, creand astfel iluzia unor tonuri continui asemeni unei fotografii. In modelul CMYK exista 100 de variatii ale fiecareia dintre culorile substractive primare cyan, magenta, galben, negru. Intensitatea fiecareia dintre culorile primare este reprezentata pe o scara procentuala de la 0 la 100, unde zero reprezinta absenta totala a culorii iar 100 pentru acoperirea totala a supafetei. In cazul modelului CMYK exista mai multe variabile care pot influenta producerea unei culori: caracteristicile de absorbtie a cernelei pe diverse tipuri de hartie, vascozitatea cernelei, cantitatea de cerneala depusa pe o suprafata, calitatea cernelei, metoda de aplicare a cernelei, culoarea si compozitia hartiei, textura hartiei, etc.

 

sursa:https://imprint.md/blog/26.html

Fisierul PDF

 

Portable Document Format (PDF) este un standard deschis pentru schimbul de documente.

Formatul PDF este un format inventat in 1993 de Adobe Systems Inc., care acum este un standard deschis formal, mentinut incepand cu 1 iulie 2008 de Organizatia Internationala pentru Standardizare (ISO). PDF este un standard deschis formal cunoscut drept ISO 32000 si va fi dezvoltat in continuare cu obiectivul protejarii integritatii si longevitatii standardului PDF, asigurind un standard deschis pentru cele peste un miliard de fisiere PDF existente in prezent. Fisierele PDF pot fi vizualizate si tiparite practic de pe orice platforma, inclusiv Windows®, Mac OS si platformele mobile precum Android™.

Scopul definit al formatului PDF este de a permite portabilitatea documentelor, sau cu alte cuvinte accesul la documente indiferent de sistemul de operare, calculatorul folosit si programele detinute de utilizatori. Fiecare fisier PDF include o descriere completa a documentului in format 2D care include texte, fonturi, imagini si grafica vectoariala 2D, si mai tarziu, desenele 3D.

PDF, impreuna cu programele pentru crearea, afisarea, tiparirea si procesarea fisierelor PDF, trebuie sa acopere un set de cerinte pentru documentele electronice care includ:

- pastrarea fidelitatii documentului independent de dispozitiv, platforma si program

- combinarea continutului din diverse surse – pagini web, programe de procesare a documentelor si tabelelor, fotografiilor si imaginilor – intr-un singur document care sa le includa pe toate, pastrand integritatea tuturor documentelor folosite ca sursa

- editarea colaborativa a documentelor din mai multe locatii sau pe mai multe platforme

- semnaturi digitale pentru certificarea autenticitatii

- securitate si permisiuni pentru a permite autorului sa pastreze controlul documentului si a drepturilor asociate

- accesibilitatea la continutul documentului pentru persoanele cu dizabilitati

- extregerea si refolosirea continutului pentru utilizarea cu alte formate si aplicatii

- formulare electronice pentru colectarea datelor si integrarea cu sistemele de afaceri

Cu toate acestea, PDF nu este un format rigid, care o data generat nu mai poate fi modificat. Textele, imaginile, asezarea in pagina, toate pot fi modificate, cu doua conditii:

- sa fie un soft de editare PDF instalat;

- fisierul sa nu fie protejat contra modificarilor de catre autorul lui de drept.

 

Pentru procesele de pre-press, formatul pdf permite sa fie salvate materialele complexe si date destinate imprimarii. Include posibilitatea combinarii textelor si a imaginilor bitmap sau vector, utilizind setari particularizate pentru fiecare obiect in parte, aplicarii diverselor modele de culori, adincimi a culorii, rezolutiei si a surselor. Datorita particularitatilor sale, este unul dintre cel mai utilizat tip de fisier cu destinatia proceselor de pregatire pentru tipar.

 

sursa:https://imprint.md/blog/52.html

Fisierul EPS

Encapsulated PostScript (EPS) – extinderea formatului PostScript, in care datele sunt inregistrate in conformitate cu DSS ( Eng. Document Structuring Conventions), dar cu un numar de extensii, care permit utilizarea acestui format ca o ilustratie.

Formatul EPS a fost creat de Adobe bazat pe limbajul PostScript si a servit ca baza pentru versiunile anterioare de format Adobe Illustrator.

In configuratia sa minima EPS-fisierul are asa-numitul BoundingBox DSC comentariu – informatii care descriu dimensiunea imaginii. Astfel, chiar daca nu poate rasteriza informatiile continute in fisier, programul are acces la dimensiunea imaginii si previzualizarea acesteia.

Programul QuarkXPress in versiunile 4, 5 si 6 nu poate rasteriza datele din fisierele EPS, asa ca utilizeaza numai previzualizarea imaginii in procvesul de machetare, care este o miniatura a intregii imagini stocate in fisierul EPS separat de datele subiacente. Programul Adobe InDesign  cu versiunile CS-CS4 nu are o astfel de restrictie. Utilizarea unei copii de o calitate redusa a imaginilor simplifica afisarea pe ecran si, in consecinta, o accelerare semnificativa in procesul de machetare. Miniaturile imagnilor  pot fi scrise intr-un format TIFF sau WMF (pentru PC ) sau complet omise.

Formatul este utilizat in tiparul profesional, si poate contine imagini raster, imagini vectoriale, precum si combinatii ale acestora.

Imaginile inregistrate in formatul EPS, pot fi stocate in spatiile de culoare diferite: tonuri de gri, RGB, CMYK, Lab, multi-canal .

Structura de date a fisierului EPS raster poate fi scris prin diferite metode: ASCII-date (text), binare (date binare), precum si cu diferite grade de compresie JPEG.

Previzualizarile fisierului EPS pot fi de asemenea create folosind diferite metode pentru a reduce cantitatea de date: JPEG, TIFF.

 

sursa:https://imprint.md/blog/51.html

Fisierul CDR

 

Formatul CDR (CorelDRAW) format proprietar utilizat de software-ul Corel si nu este recunoscut de majoritatea programelor de editare de imagini, insa daca a fost deschis in CorelDRAW, fisierul poate fi exportat in alt format compatibil.

Fisierele CDR pot fi, de asemenea, deschise de Corel Paint Shop Pro, dar pentru cea mai buna compatibilitate, Corel recomanda salvarea fisierului CDR ca versiunea 12.0 sau mai devreme in CorelDRAW.

 

sursa:https://imprint.md/blog/50.html

Fisierul PSD

 

Fisierele PSD sunt folosite de programul de editare Photoshop. Acestea sunt fisiere asupra carora s-a intervenit in procesul de prelucrare, mai ales cand se folosesc straturi, masti sau alte prelucrari, manipulari, precum si in spatiul de culoare. Aceste fisiere au dimensiuni foarte mari, dar au avantajul ca se pastreaza toate setarile si operatiunile folosite la prelucrare. Se cere salvarea intr-un asemenea format atunci cand nu s-a finalizat prelucrarea unei imagini sau daca se cere folosirea fisierului pentru “uz didactic”.

Mai trebuie retinut ca toate fisierele, in afara de PNG si PSD, au posibilitatea stocarii in antetul fisierului de imagine a metadatelor fotografiei. Acestea se pot vedea cu programele specializate, direct sau chiar pe imaginea atasata unei pagini de Internet. Acestea au posibilitatea sa citeasca datele EXIF stocate in imagine, atunci cind acestea exista. Astfel se pot extrage date cu privire la data capturarii imaginii, setarile folosite – timp de expunere, ISO, diafragma, distanta focala, tipul si modelul camerei foto, precum si foarte multe alte informatii, mai nou chiar si coordonatele GPS.

 

sursa: https://imprint.md/blog/49.html

Fisierul RAW

 Fisierele RAW sunt acele fisiere livrate de majoritatea aparatelor de fotografiat moderne, alaturi de JPEG, iar uneori si TIFF. Fisierul RAW este fisierul livrat de senzorul digital al aparatului. Extensiile fisierelor sunt diferite in functie de firma. Astfel Canon foloseste extensia .CR2, Nikon foloseste extensia .NEF, Pentax foloseste extensia .PEF, etc.  Un astfel de fisier nu este prelucrat sub nicio forma, este in forma bruta. Pe de alta parte acesta nu se va putea folosi pentru vizualizare pe Internet, nu va putea fi printat, iar dimensiunea acestuia este mare.  Pentru a putea fi folosit, acest fisier trebuie prelucrat cu un program de editare. Cu alte cuvinte se va developa fotografia, numai ca nu se vor folosi substante chimice ca in cazul fotografiei clasice, pe film, ci vom folosi programe de editare gen Photoshop sau Gimp ori altele. De obicei producatorii de aparatura fotografica digitala livreaza si un software care permite prelucrarea unor astfel de fisiere. Asa cum spuneam intr-un alt articol, recomand stocarea acestor fisiere alaturi de cel prelucrat, iar daca aparatul si mediul de stocare va permite captati si stocati imaginea in format RAW + JPEG.

 

sursa:https://imprint.md/blog/48.html

Fisierul PNG

 

Fisierul PNG (Portable Network Graphics) se foloseste pentru a stoca o imagine, avind extensia .png. Este versiunea mai tinara a GIF-ului. Pentru criptarea imaginii nu foloseste algoritmul LZW, (ca formatul GIF), deoarece unul din motivele dezvoltarii formatului PNG a fost evitarea algoritmului LZW, acesta bazindu-se pe algoritmul LZ77. Fisierele PNG sunt apreciate datorita nivelului de comprimare destul de bun cu avantajul unei dimensiuni reduse ocupate de acestea pe mediul de stocare. Din acest motiv acestea se folosesc foarte mult pe Internet.

Fisierul PNG permite salvarea imaginilor bitmap de trei tipuri:

-  imagini in semitonuri (adincimea culorii de 16 biti);

-  imagini cu culori indexate (paleta de culori in 8 biti pentru adincimea culorii de 24 biti);

-  imagini full-color (adincimea culorii de 48 biti).

Formatul PNG contine informatia grafica in mod comprimat. Insa acest mod de comprimare nu afecteaza calitatea imaginii, in comparatie cu pierderile la comprimarea JPEG.

Acest format in comparatie cu formatul GIF are urmatoarele avantaje:

-  practic nelimitatul numarul de culori dintr-o imagine (GIF foloseste in cele mai multe cazuri culori pe 8 biti);

-  suport optional pentru canal alfa;

-  capacitatea de corectie gamma;
-  interlacing bidimensional;
-  posibilitatea de a extinde formatul cu blocuri particularizat (pe aceasta se bazeaza, in special, APNG).

 

Formatul PNG are o compresie mai mare pentru fisiere cu mai multe culori decit GIF, dar diferenta este de aproximativ 5-25%, ceea ce este insuficient pentru dominatia absoluta a formatului, ca un fisiere de format GIF cu 2-16 culori comprima cu eficienta egala.

PNG este un format bun pentru editarea imaginilor, chiar si pentru stocarea la etape de editare intermediare, pentru ca la recuperare si re-salvarea unei imagini trece fara pierderi de calitate. De asemenea, spre deosebire, de formatul TIFF, specificarea PNG nu le permite autorilor sa aleaga caracteristicile pe care intentioneaza sa puna in aplicare. Prin urmare, orice imagine salvata in formatul PNG poate fi citita in orice alta aplicatie care accepta PNG.

 

sursa:https://imprint.md/blog/47.html

Fisierul TIFF

Fisierul TIFF (Tagged Image File Format) este cel mai folosit fisier al imaginilor in lumea profesionistilor. Aceasta datorita unor avantaje care nu pot fi ignorate: fisiere necomprimate - ceea ce conduce la o calitate exceptionala a fisierului si implicit a printului, postprocesarea de calitate prin posibilitatea folosirii mai multor „straturi”, pastrarii intr-un fisier a mai multor imagini, pastrarii canalelor alfa, adincimii culorii sporite, in comparatie cu fisierul JPEG care poate folosi doar un „strat” si lipsit de posibilitatea redarii transparentii. O alta diferenta majora intre alte cele mai multe formate de fisiere si imaginea TIFF, este ca permite o gama larga de sisteme de compresie diferite si spatii de culoare. Si acelasi lucru este valabil pentru adincimea de culoare si de asemenea a tipurilor de date stocate. Una dintre caracteristicile puternice a formatului TIFF este suportul pentru o gama larga de tipuri de date. Se poate stoca date intregi semnate sau nesemnate, valori cu virgula mobila si chiar complexe de. Toate acestea combinate cu posibilitatea stocarii unui numar arbitrar de canale a imaginii il face un format foarte util pentru a stoca date stiintifice. Fiind fisiere necomprimate, dimensiunile acestora sunt mari, dar exista posibilitatea comprimarii prin algoritmul LZW (Lempel-Ziv-Welch), care pastreaza calitatea imaginii, de asemenea permite comprimarea prin algoritmii packBits (RLE), LZ77, ZIP, JBIG, CCITT Group 3, CCITT Group 4, JPEG. La aplicarea compresiei JPEG este efectuata incapsularea formatului JPEG in formatul TIFFF. Formatul TIFF permite salvarea imaginii, compresata prin algoritmul JPEG, fara pierderi de date (JPEG-LS). Fisierele TIFF sunt utilizate in procesele de machetare, prelucrare a imaginilor, tipar si de asemenea la arhivarea imaginilor de calitate.

 

sursa:https://imprint.md/blog/46.html

 

Fisierul JPEG

Fisierele JPEG (Joint Photographic Experts Group) sunt poate cele mai cunoscute formate, fiind folosite in toate domeniile. Sunt folosite in orice aparat foto digital, fiind principala metoda de captura a imaginii si stocarea acestora pe card. Aceste fisiere s-au raspandit foarte mult in domeniul fotografic si ulterior paginarii computerizate, in primul rand pentru dimensiunile sale reduse, de la cateva sute de kB pana la cativa MB, ceea ce conduce si la o rata de transfer/inregistrare a fisierelor foarte buna.  Nu este de neglijat faptul ca aceste tipuri de fisiere sunt comprimate, cu un grad de comprimare care poate fi ales. Cu toate acestea nu trebuie folosit un grad de comprimare foarte mare, de dragul micsorarii dimensiunii fisierului, deoarece pretul acestei micsorari se regaseste in calitate. Practic se reduce fidelitatea fotografiei. Atunci cind sunt folosit aceste fisiere pe Internet, pot fi comprimate destul de mult, folosindu-se la rezolutii mici, ducind la o crestere a vitezei de incarcare/descarcare a imaginii. Un lucru important de stiut este si faptul ca toate fisierele JPEG lucreaza cu spatiul de culoare CMYK, folosit la imprimare, insa nu permit salvarea alfa-canalului. Cu alte cuvinte, fisierele JPEG, poate fi imprimat, respectind cerintele tehnice de tipar cu rezolutia nativa de 300dpi si modelul de culoare CMYK.

 

sursa: https://imprint.md/blog/45.html